Cand doua maini tremuratoare se impreuneaza la piept in chip de rugaciune si iertare tu nemarginita bolta noptii deschizi tainica ta carte si asculti glasul zbuciumarii .
Din crang se aude glasul tanguios al cerbilor care se adapa din paraul tulbure .
In intunecimea magica a padurii, o bolta de umbra si verdeata, fagii si paltinii cat lumea de batrani stau nemiscati si ganditori .
In padure domneste o pace atat de adanca incat raposii munti de marna se topesc in neagra intunecime.
Glasul vantului, acel glas cu un farmec nespus ne saluta cu soapte dulci .
Sub stejarul sfant un popor de soparle holbate si verzi se duc la culcare .
Pe colinele lutoase si seci se vedeau fasii de fum plumburiu si de ceata .
Dintr-o data o trosnitura colosala umplea vaile muntilor : era cascada cu apa ei in cadere prapastioasa . Pe cer apar tintele de nestemate. Iti pare ca ochii stelelor te mustra si plansul stelelor te doare .
Orice picur din fata ta imbujorta aprinde noapte in mii de faclii, dovada dragostei senine, care se infioara in adancul ochilor osanditi sa vada .
Din oglinda-i blestemata invie rostul celor duse, zvacnind cu eternul ei tremur o patima ce iti robeste ochii pe vecie .
In smaltul pulberi de diamant cu sclipiri din care simti fiorii indragostirii, iti pare ca bolta si pamantul se saruta in zare.
Norilor copacii le urzesc brocarte, iar adierea usoara a vantului sufla in candelabrul inaltului, stingand straja de hotare .
Pe balti paharul unor nuferi cucernici se spargea, lasand la iveala o tacuta inaripare din fantani ceresti .
Cand vraja razelor intunecate aprinde o candela de veghe in biserica de ruine, arunca valul tau de umbra peste toate farmecele firii si ingroapa in adancimea apelor poarta sufletului la care nu ai incetat sa bati.
Sufletul Domnului se divide picurandu-se in fiecare clipa incercand sa atinga sufletele stinghere si neincrezatoare ale vietuitoarelor.
